sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Recunosc ...sunt alien ! Dar vreau acasaaaaa....

...e o tampenie ! Delirezi....come down cu picioarele pe pamant !
Iete ca nu vreau ! Nah...e  tampenia mea , cu care imi hranesc sufletul.
Mai intai  belesc ochii bine ! Ca eu  raman ca curca la lemne daca ma uit la un cer frumos. Si apoi incepe povestea. Imi trimit sagetile din ochii cercetasi.Si incerc sa colorez cerul...asa cum vad pe net.
Nu sunt nebuna frate....mi-am construit lumea mea...ca si autisti. Sunt un hibrid deja. Jumatate om , jumatate alien. Sufletul meu e alienaut  din nastere.
Nu am cum altfel...sunt prea razvratita  pentru lumea asta. Intuitiv  stiu ca ceea ce vad nu ma ajuta. O fii provocarea si lectia divina...zau ca inteleg si asta ! Da' nu mai potttt....nu mai rezist aici.
Daca viata asta  e ok pentru unii, pentru mine e prizonierat clar ! Iubesc Pamantul....il ador. E rai...binecuvantat . Dar nu sunt  apta sa relationez cu omenirea. Parol...nu sunt atat de buna incat sa  tolerez orice. Nu sunt atat de intelegatoare sa inchid ochii la orice. Nu !!! Recunosc si ma confesez cerului in fiecare seara.
Si il rog sa ma absoarba precum un aspirator urias...sa ma transforme in orice poate calatorii in spatiul cosmic . Fara cetatenie si apartenenta. Eu m- am nascut iubind libertatea .M -am nascut indragostita de Soare , de orice stea , de culoarea verde , de orice obiect sau lucru inofensiv, care doar exista.
Nush ce i-am facut eu atat de grav Cosmosului asta frumos , de m -a exilat pe Pamant. Ii multumesc ca mi-a dat sansa asta....dar vrea acasaaaaaaaaaaa!!!
Ok ok...pana atunci stau cuminte aici...ca o alien autista si belesc ochii la cer , doar ,doar intr - o seara se va intampla ceva magic :)
                                                 

duminică, 22 noiembrie 2015

Descantecele sau sofrologia populara


Ursula Sandner despre Sofrologie ...                                                                                     ..inca ceva nou care imi deschide  o usa spre cunoastere. Era acolo....abia acum am vazut-o :)
Si dupa ce am citit toate astea despre Sofrologie, mi-a zburat gandul la descantecul romanesc. Si va spun si de ce .
      Sofrologia a preluat ceva din acele moduri programatorii , le-a dat un sistem  , o elaborare precisa . studiind producerea starii ALPHA.Adica starea dintre somn si veghe , o mare relaxare , o usoara catalepsie. Atentie...nu e hipnoza !!!Cenzurile neocortexului slabesc , pentru ca programul regenerator sa poata fi preluat de rinencefal.Iar programul asta nu e manuit de un zeu  , ci de un terapeut initiat in tehnica.
      Zeul vindeca intr-o clipa !Sofrologul trebuie sa creeze intr-o noapte de incubatorium , cel putin 21  de sedinte alpha , pentru a imprima o trasatura imbunatatita a pacientului. Si  , intrucat pare complicat...mi-am impus sa simplific. Eu caut mereu comparatii mai "lumesco - babesti " , ca sa-mi pot  organiza neuronul logic. Abra-cadabra ....TERPNOS IOGOS !!! Descantecul...
    "Mai ales sufletului trebuie sa-i dam ingrijire, daca vrem ca deopotriva capul ca si restul trupului sa fie in stare buna. Iar sufletul  se ingrijeste cu anumite descantece, iar descantecele nu sunt altceva decat rostirile frumoase.Din asemenea rostiri si ganduri se isca in suflete intelepciunea care , daca se iveste si staruie in noi , da sanatate atat capului cat si trupului intreg . " ....din invataturile lui Zamolxis Atlantul.
     "Sa nu te lasi induplecat sa ingrijesti capul nimanui care nu-ti va incredinta mai intai sufletul spre ingrijire cu descantecul "...Platon in Charmides.
                                                       
      Noi , romanii  avem un repertoriu impresionant de descantece.In special in comunitatile rurale , desii in declin evident.Exista chiar si o culegere de descantece scrisa de Artur Gorovei.
     Descantecele sunt micro-scenarii psihoterapeutice.Au continut tonic , rimat , modulat si vocal.In ele apare repetarea cuvintelor  numind elemente naturale , astrale , minerale gen Soare , Luna ,apa . aur. urmaresc purificarea sufletului invocand ajutorul acestora , dar si prin repetarea unor cuvinte precum alb , curat , luminos , senin ; asociate cu enumerarea unor instrumente de curatie : 99 de lopeti , 99 de greble , 99 de maturi ...un intreg asalt !!!
      Exista si descantece de amenintare , de gonire a bolilor sau dusmanilor : sa mearga peste 99 de hotare nehotarate  , de livezi neimpartite , de izvoare neincepute , in capul lupilor , in coada serpilor , la Imparatul....Se merge pe impresionarea psihicului prin cantitate.
     Emile Coue  , un pshiholog si farmacist francez al anilor 1800 , propunea o formula de alungare a boalei  , si anume autosugestia. Dezvoltata ulterior de multe scoli si psihologi.
Pur si simplu sa spui : ASTA TRECE !! Repetitiv , pana la adormire. Subconstientul nu stie  neologisme , dar cunoaste foarte bine  cuvantul "asta", care acopera orice neologism medical.Si verbul la indicativ prezent ...acum, aici , asta ...trece !
    Si am ajuns si la  inserturile religioase din descantecele romanesti. un descantec propune un scenariu stimuland  puterea de participare a subiectului. Maica Domnului il scalda in Iordan si il purifica. Hai sa facem un montaj de finaluri :
                                                  Sa ramana X curat , luminat
                                                  Ca argintul strecurat
                                                  Ca steaua de pe cer
                                                  Ca roua de pe pamant
                                                  Ca strugurele din postul Sfintei Marii
                                                  Leac de 99 de parti
                                                  Dar mai vartos de la Hristos
                                                  Sa ramana cu oasele sanatoase
                                                  Ca carnea vartoasa
                                                  Si curat si lamurat
                                                  Ca aurul strecurat
                                                  Ca busuiocul inflorit
                                                  Ca soarele luminat
                                                  Ca soarele senin
                                                  Amin!
   ...adica , astrologie , religie , natura si tot ceea ce poate fii invocat bebefic pentru subiect.
                                               
       Descantecul este pentru relaxare si programare. Ceva genul  TRAINING AUTOGEN  dar si  relaxarea orientala SHAVASANA.  Diferenta este ca ca training autogen , numirea se face de la cap la picioare. In shavasana  este exact invers. In descantec , enumerarea partilor trupului este insotita de indicatii terapeutice si de sugerarea destinderii pentru a creea terenul propice vindecarii...linistea alpha unde factorii patogeni se dizolva si se intra in starea de somn indus. Sofrologia s a nascut tocmai dintr-o revolta impotriva hipnozei, cu care se inrudeste .Sursele sunt : psihologia tibetana , practicile sapientiale indiene si etnopsihiatria.
       Descantecele ma duc cu gandul la Exorcismele Sfantului Ioan Gura de Aur , ca si cele a lui Vasile cel Mare.Pentru ca se insista pe vindecarea individuala  in scopul mantuirii neamurilor si a omenirii in final.
      Deci....pe scurt , asta urmaresc toate  aceste descantece , exorcisme , sofrologii , psihologii. Tot ce auziti in sfaturile si indrumarile tutoror elevatilor si evoluatilor spiritual. Munciti cu voi ! Invatati sa va induceti starea ALPHA , curatati sufletul ca sa puteti curata lumea .Schimbarea vine din noi.Din interior spre exterior. Nicidecum altfel!
                                       


sâmbătă, 31 octombrie 2015

Schimbarea la fata ...a muntelui meu !

                                                
   Exista locuri cu care ma conectez instant.Si carora le duc dorul imediat ce pasii mi s-au indepartat de carare. Si de care nu ma mai satur ever...atat de "parte din mine" sunt !!! 
       Muntele ....tot ce inseamna maretie ( leul din mine urla pe acolo) , splendoare ( da, da tot leul ) ,continuua schimbare , trainicie , istorie a Pamantului incastrata in  straturi de roca , verde  crud si verde etern , viata si mister .As enumera pana la infinit si inapoi ce ma atrage la munte si de ce il iubesc.
                                     
      Dar sa va spun ce ma tine legata de el. Frumusetea si provocarea ! Daaaa...provocarea !
     Nu suport rutina si  chestiile liniare , fara urcusuri si coborasuri , fara evenimente si fara forme .Imi place marea , o ador, dar dupa 3 zile clar vreau acasa. Prea la fel, prea "cuminte" pentru mentalul meu.Sufletul se umple prea repede de imensitatea aia orizontala , valurile nu reusesc sa ii trezeasca interesul.
      Clar...munte! Mi s -a intamplat de atatea ori sa merg pe carari stiute si sa nu le mai recunosc. Pentru ca nu  mai sunt la fel. Cararea s-a maturizat sau a imbatranit. Am senzatia ca intalnesc un om dupa 20 de ani si ma straduiesc sa ii recunosc trasaturile .Ca sa nu  gafez sau sa-l confund. Asa si cu cararea...o fii ea?? Sau alta??  Este ea ...dar altfel. Asta e muntele, o vesnica schimbare si provocare.
     Indata ce ai inceput traseul , cu indoiala  ca nu o sa -l poti face ,el se deruleaza sub pasi ca un covor magic .Uneori greu si periculos.Alteori lin si accesibil .Paradoxul este ca ,bucatile de traseu periculoase sunt cele mai frumoase.ca si asta ...Brana aeriana Bucegi .
                                             
    Mai este ceva ce numai muntele imi poate oferii. Schimbarea la fata...asa o numesc eu. Ma fascineaza total in fiecare anotimp. Nu exista luna a anului sa nu fie  ..stunning!! El este frumos ca un rege , care schimba pelerina regala in fiecare anotimp.Cu alta si mai pretioasa !
Cred ca m-am nascut iubindu-l . Si cat picioarele si puterea de a urca va exista la mine, nu o sa-l mai abandonez ca alte dati. Am sa ii returnez prea multa iubire...asa simt.Pesemne din alta viata , cand  cu siguranta am fost un om al cavernelor :))))

O lume minunat de trista

                                                   
   Cateodata simt doar un imens pustiu .Si o inexplicabila senzatie ca, desii ma aflu in imensitatea aia fara inceput si fara de sfarsit , sunt prizoniera in propria-mi viata.
      Azi , am incercat sa estompez senzatia.Am incercat sa nu dau amploare  a ceea ce vedeam pe net....oriunde...aceasi drama, aceasi teroare, aceasi "trompeta" care trambiteaza moartea.Moartea!
     Am citit de  un catralion de ori  si mi-am bagat in cap , in sange, in nucleul atomilor mei cei mai profunzi , ca moartea e doar o eliberare, o trecere...o ...altceva decat  durere si tristete.
         De ce naiba nu detinem controlul asupra  punctelor, conexiunilor alea sufletesti care induc durerea ???!!!!
        De ce , percepem in continuare dramele altora , ca pe posibile drame personale. Ca pe niste " dropi de sare" pe cosul existential, care azi cad in capul unora. Maine , poate in al nostru.
        De ce nu avem puterea sa acceptam totusi, sa ne detasam si sa mergem mai departe fara sa tarsaim  zgomotos durerile fiecarei zi in care am suferit .Ca pe niste catuse  la picioare  care ne fac rani , dar ne obliga sa mergem ca niste sclavi undeva...habar nu avem unde. Ca o fii spre "o lume mai buna"  sau catre niste nivele energetice si de lumina deosebite....
       Neuronul nu mai vrea. Sufletul il acopera si ii anuleaza rationamentul. 
Azi vreau doar sa simt si sa ma doara. Cateodata e bine sa doara. Ca sa plangi si sa te cureti.
       Ca lumea asta  e minunata si plina de magie. Pe partea frumoasa a monedei .Si daca o intorci ii vezi iadul pe viu. #iadulonline.com  
       Azi a fost una din zilele mele straniu de triste.In care nimic din ce am invatat nu a fost aplicabil.
       Maine probabil ochii vor vedea iar culori si  le vor proiecta pe suflet sa il inveseleasca. Dar azi....va rog , lasati-ma in lumea mea minunat de trista .

     


vineri, 23 octombrie 2015

Eu SUNT !

Despre cum sunt eu sau cum esti tu .Caracterizare. 
Asta ni se cere constant pe site-uri , de catre cei cu care intram in contact si doresc sa ne cunoasca. 
Well....cum  sunt eu??!! Am sa va dau un raspuns destul de vag.Nu stiu !!
Nu ma cunosc nici eu destul de bine. Si daca  stau bine sa ma gandesc , nu ma voi cunoaste indeajuns niciodata.Pentru ca nici o secunda a vietii mele nu seamana cu cea care tocmai si-a luat zborul. Fiecare noua zi din viata mea se desfasoara altfel.Uneori predictibil.Conform planului anterior facut de mine.Alteori haotic. Cateodata  linistita  , cateodata  zbuciumata.

                                     
                      
Nu detin controlul propriei existente. Suna ca un diagnostic de viata , semnat si parafat in buna regula.O recunoastere sau o asumare totala.Dap...este ! 
Dar stii ce ....you, the one who read my words....nici tu nu detii controlul vietii tale.Nobody can do that!
Viata  noastra , existenta cu tot ce implica ea , corpuri de toate soiurile , care mai eterice , care mai fizice sau spirituale...nimic nu ne apartine. Cum sa poti controla ceva ce nu ai creat , nu iti apartine, nu ii cunosti total esenta , nu ii stii menirea ...nu stii exact de unde vine si unde  se duce.
Am incetat sa mai caut.Doar lecturez cateodata si mai fac exercitii de logica si esoterica. Ma relaxeaza  si ma ajuta sa ies din intunericul existential, in care societatea ma obliga sa traiesc.
Si eu ma prefac ca e ok...dupa care deschid usa lumilor mele si ma cufund ca intr-o baie calda dupa o zi friguroasa.
                                                   
Nu mai incerc sa ma cunosc perfect. Imposibil...nu ar fi logic. Daca spiritul e nemuritor precum cel din care s-a desprins, atunci e intr-o continua schimbare , transformare , elevare. Deci niciodata nu va ramane la nivelul la care incerc sa il cunosc. Inutilitatea acestei cunoasteri ma face sa renunt si sa ma savurez asa cum sunt in momentul acela....fara sa imi pun intrebari. 
Sunt asa , acum , pentru ca asa m-am modelat eu ca fiinta pe situatie , moment , conjunctura  . Eu SUNT ! Asta e monada fiintei mele acum ...e deajuns.

Neatza ...inca e frumoasa viata !

Neatza...inca e frumoasa viata ! :))) Ora aia cand dimineatza patrunde inceeettt si la orizont se vede lumina.Ora aia magica , Sambata , cand ceasul biologic ma impinge sa fac cafeaua , desii e inca 5.30 .Si nu ma duc la muncaaaa !!!! 
Atunci ies pe mica mea terasa in devenire smile emoticon , beau primele sorburi de cafea ...mmmm...morning! Oh light ! Mmmmm...viata !
Ora aia cand te uiti in jur...copilul e in pat si doarme linistit , ca pe vremuri .Acasa e la mama smile emoticon no matter where ! Cand miroase a cafea si a "home sweet home " . Pana si pisicile mele sunt fericite ! Tocmai ce au papat muuulllttt ! smile emoticon
Dupa care pot lenevii pe facebook , fara sa verific ora. Lovely !!!
Afara a plouat si frunzele mele mustesc de apa, ca si pamantul....dar nu se plang.E viata lor ! Cateodata chiar asta e fericirea.Sa fii cu ale tale suflete iubite si sa respiri linistea.Ora aia magica de pace....

                                                  

vineri, 16 octombrie 2015

MOMENTS !

Dap ...moments !
Cand esti in deriva , aparenta dereglare a busolei . Dar va zic io ...nu-i nici o eroare. Ala - i drumul ! Acolo, exact in punctuletzul ala trebuia sa fii! Ca sa iei valul mishto de tot in freza la fel de mishto !
Cand ti se intampla necazul pe drum si afara e noapte.Pfff ...a naibii noapte ! Dupa ce ca esti necajit mai e si intuneric...deprimant ! Si ce sa vezi ?? !! Cand ridici ochii la cer sa ii ceri socoteala Dumnezeului masii de viata si sa te iei de camasa cu El, te lovesc stelele-n suflet.
Si nu mai sti daca esti necajit , sau nu ! La naiba ...moooaaaammmmaaa ce cer frumos !!!
Asa e viata asta ! Ca si ciocolata neagra amaruie.Dupa nume ...mai bine nu !! Dupa gust...mai vreau una please .
Si ca o corabie in deriva si in pericol de scufundare. Ca nu sti ce sa alegi...fundul marii sau nemarginirea cerului instelat. Amandoua sunt la fel de promitatoare si misterioase.Si tu acolo ...al nimanui si al tuturor apelor si cerurilor .
Noapte buna calatori prin viata !

miercuri, 7 octombrie 2015

ADN ul sufletului meu .

       Una din satisfactiile mele , atunci cand fac astrograme , este sa "plictisesc " omul cu detalii si explicatii .Sa ii explic de ce da norocul sau necazul peste el , punctual si "tehnicamente" vorbind.
Stiu....vorbesc o limba straina unora. Nu-i bai ! Ca daca nu o auzi niciodata , nu ai sa o recunosti niciodata. Si memoria auditiva sau vizuala functioneaza. Mai ales daca e in interesul tau....
   In prima faza e complicat si inutil, pentru ca habar nu ai ce bajmajesc eu acolo....nush ce planeta in unghi drept , careu, cu orb de ...maka maka. Taci ,  te gandesti probabil ca ma supar.Nahhh chiar deloc.
Ma bucur cand oamenii intreaba. Cand maka maka al meu devine ca un ciocanit in usa mentalului tau. Si devii interesat sa sti  care e logica evenimentelor din viata ta.
    Pentru ca fiecare dintre noi avem o istorie. Nu un trecut....o istorie!
Un lant intreg de intrupari si experiente  spirituale.Unele traite in universuri si realitati paralele. Caci  timpul cel inventat de pamanteni , nu isi are masura acolo in spatiul necuprins. Acolo  realitatile si universurile se  suprapun , se intrepatrund si se amesteca intr-un mare fel. 
    Chiar ma gandesc uneori , ca o extensie a spiritului meu , traieste , exista undeva in nemarginirea asta .Sub alta forma si traind  o alta experienta. 
Ceea ce ne uneste si ne aduna este iubirea si lumina. Ordinea e la libera alegere. Nu exista de fapt. Ca doua fete ale aceleiasi monede. Lumina este dovada vizuala , sau exterioara a iubirii .     Receptarea luminii  se face de catre  suflet, dar absortia lui este trupeasca. Corpul  distribuie lumina in celule,  care au fost programate de ADN sa o recunoasca si sa o accepte. Dar sufletul poate REFUZA patrunderea ei. 
    Refuzul sufletului de a primii lumina este nisa prin care  fortele intunericului ne transforma in marionete. Cand sufletul omului  este slab , liberul lui arbitru  alege ce e mai comfortabil si usor....intunericul. Low frequency...cauti un post de muzica cu hituri.Si tot ce gasesti este un bizzzziiiit  urat si grosolan. Nu esti conectat la frecventa corecta

                 Daca vrei sa asculti muzica divina ,                                trebuie sa detii iubire si lumina !           
                                                  
       Odata ce intunericul s-a instalat, sufletul refuza intentionat sa capteze lumina.S-a resetat pe intuneric. 
    Asa se impiedica  absortia de catre celule a luminii, care precum intr-un laborator astral , se transforma in iubire. Asa se imbolnaveste sufletul si mai apoi corpul.Asa influentam in mod negativ ADN - ul sufletului, 
    Ce este ADN -ul sufletului ?
Este  o spirala a spiritului tau O biblioteca vie , in care toate cunostintele asimilate in infinitatea existentelor tale , s-au cumulat si aranjat frumos ca niste carti in rafturi. Se transmite  de la o generatie a sufletului la alta.Deci adevarata intrebare este ...ce doresti sa transmiti sufletului tau? Lumina sau intuneric? Iubire sau ura?
    Gandeste -te cum reactionezi tu cand  asculti  o melodie draga tie,  cand vezi o floare frumoasa, un cer senin, o pasare  taind cerul . Corpul launtric se lumineaza, incantarea te invadeaza...simti nevoia sa tragi aer in piept si sa imbratisezi cu sufletul  toata imaginea .Este o forma a iubirii cu care iti hranesti celulele.Nu cumva in secunda  doi ati devenit mai optimisti? Si mai pozitivi? 
Cat de ieftina este fericirea! Si cat de la indemana oricui! Nu trebuie sa faci mai nimic ca sa o ai.Decat sa fi ...sa existi.Si sa observi , pasiv , existenta din jurul tau.
    Ati observat ca atunci cand sufletul devine lumina, sunteti generosi in a oferii celor din jur?Ca lucruri frumoase incep sa ti se intample? Ca oameni care iti fac viata frumoasa apar in calea ta?
Pentru ca simultan v-ati transformat in producator de lumina. Sufletele care aleg intunericul nu sunt capabile sa produca lumina.Nu stiu sa o primeasca si nici sa o ofere.Nu au ce oferii.Iubirea trebuie generata altundeva si trimisa catre ei.
                                                 
    Numai o "abundenta" de lumina si iubire le poate scoate din gheara intunericului.In cercurile iluminatilor  reali ( nu cele ale organizatiilor blamate) se fac astfel de "asalturi" cu lumina , pentru a ridica frecventa energetica a sufletelor pierdute.Este cea mai puternica energie din Univers , pentru ca este mecanismul care a dus la Creatie.
   Totul in existenta este exprimat si conectat prin energia generata de fluxul continuu de lumina-iubire.Emis si primit.
   Pur si simplu , nu exista  inceput si sfarsit , exista numai ESTE si Tot Ceea Ce Este, EU SUNT , Totalitatea. Si tu esti parte din asta.Fiecare suflet are capacitatea de a retine , capta lumina si intunericul.
Este deci , imperios necesar sa trimiti lumina - sau iubire.Nu inseamna ca  esti indiferent la suferinta pe care o produc cei rai, ca ii ierti  pe despotici sau ca  le sprijini rautatile. Inseamna ca ai inteles ca  sunt captivi intr -o lume a intunericului.Nu sunt dusmanii sau opusii luminii.Sunt doar ABSENTA luminii ! Incercati sa priviti si tehnic aceasta  ipoteza. Si daca discursurile religioase  si spirituale nu v-au ajutat , socotiti contabiliceste , pe coloane  ce avem de castigat si mai ales de pierdut.
Jucati-va ! Adevar sau provocare!Lumina sau intuneric ! Ori ei , ori noi! Sa castige lumina zic! In ce echipa vreti sa fiti?
                                     

                                                     

duminică, 4 octombrie 2015

Corpul uman

                                             
Acesta este un corp uman, nimic mai mult.
Lenevind in propriul comfort .
Unora le starneste pasiune.
Altii doar il admira si au fantezii.
Unii poate vor fi curiosi cum arata chipul acestui corp.
   Majoritatea se vor intreba ...asta e nebuna???!! Pune femei goale pe aici...
Am pus un corp...frumos si deloc vulgar. Deloc frivol.
Genul asta de corp inspira.Sunt o multime de picturi si sculpturi reprezentand asa ceva.
Pentru care platiti bilet la intrare si le puteti admira  limitat.
 Cand il vedeti intr - o poza pe net....e vulgaritate , obscenitate.Si cine stie ce altceva...
Numai ca arta nu il vedeti....unii...multi.
Corpul asta uman , atat de controversat subiect  si atat de tabu imagine....e o opera!
   Un spirit superior a fost inspirat si  l-a zamislit. A creat. Trup si forma , curbe si unduiri , complicat si totusi atat de simplu.
   Un corp uman e o mare opera de arta...pe care noi o tot impopotanam  ca sa o acoperim.De ochii cui...ca doar suntem cu totii doar alte minunate opere de arta.


Capcanele atasamentelor in viata

...cel mai frumos "sport" din lume e detasarea. Aduce sanatate  sufleteasca ,si liniste...si pace !
Pentru cei care confunda detasarea cu nesimtire ( asta a fost sinonimul pe care mi l-a servit cineva)am un mesaj.Mi-e mila!
Aici se produce  eroarea.Din neintelegere  si superficialitate in tratarea unor stari.
Ma gandesc adeseori ca am zacut in mocirla asta de ignoranta o infinitate de ani...
Ma mai afund cateodata....dar simt imediat umezeala mocirlei si imi produce un sentiment de yeachhhh....pe care il am cand vad reptile.O chestie personala....
Pentru mine detasarea inseamna libertate. Eliberare.
                                                     
Un om atasat este o "minte muncita". Ai raspunderea atasamentului, te concentrezi pe el, gandul si sufletul este acolo, pentru si catre atasament.Ai uitat de Creator si de menire...ai uitat sa zbori si ai uitat de tine. Nu trebuie niciodata sa uiti de tine. Nu ai venit pe lume atasat de ceva si cineva. Ai sosit urlandu-ti libertatea  catre lume. Singur si gol.Ca un vas.
Ti s-a umplut mai apoi vasul cu multttt lapte si  somn.Cu joaca si cuvinte.A inceput sa dea pe afara si au inceput si legaturile, interactiunile. Atasamentul de mama si familie.De  oameni si lucruri. Posesivitatea si sentimentul de proprietate.E jucaria ta...e familia ta...e casa ta.
A inceput procesul  de atasament.Si cu el ...infernul !
Caci aici e lucratura si mecanismul. Ti se distrage atentia cu un milion de  alte lucruri de la drumul drept si corect. Atasamentele  te distrag. Ti se inoculeaza ideea ca asa trebuie. Ca asta e viata si asa au trait toti.Ca asa e corect si cinstit. Corect si cinstit pentru cine???!!!
Singurul care poate stabilii coordonatele  situatiei esti tu. Foloseste ce ai invatat , trecutul cu experientele si invataturile lui.Doar foloseste-l si detaseaza-te.
Azi si acum e km 0  si de aici esti iar singur si gol in fata vietii.Detasarea nu inseamna egoism.Inseamna maturitate. Corectitudine fata de tine, de sensul vietii tale si de scopul venirii tale pe lume.Inseamna sa fi corect fata de Creator.
Esti bucatica aia mica , mica de tot, care la marele bing-bang a tasnit prin Univers. Trebuie doar sa gasesti drumul si sa refaci mingea cea mare si luminoasa. Pentru ca ...the show must go on!!! Si nu se poate altfel decat cu tine .
Atasamentele ne atrag in capcane.Atat de bine mascate si perverse.Atat de greu de inteles pentru un om ocupat de atasamente lumesti.Este ca o Fata Morgana  care te atrage in adancul desertului promitandu-ti o oaza verde. Vesnic ratacitor intre dunele desertului vei ramane....atasat de ochii morganei cea frumoasa.Iluzie pura....
Cea mai tangibila cale este cea prin tunelul sufletesc.Detasarea de lume  si intrarea in portalul sufletului este cheia...nu a succesului.Este cheia nemuririi .
                                             

sâmbătă, 26 septembrie 2015

A venit toamna ...la o sueta cu Nichita :)))

                                               ...acopera -mi inima cu ceva :)
                                            Cu alta inima sau chiar cu inima ta ...
   
                           

                                            Ma tem ca n-am sa te mai vad ,uneori ,
                                        ...si eu ,de dor, o sa ma pierd  printre nori.
                                          Ca ai sa te-ascunzi intr-un colt de cer
                                              si eu, o sa te caut atrasa de mister...

                                              Si-atunci , ma apropii de stele si tac.
                                                Iau cuvintele si le arunc spre ele,
                                                Suier Luna si o rasar si o prefac
                                                       Intr-o dragoste mare.

miercuri, 16 septembrie 2015

Momentele mele ....


Viata mea e compusa din momente. Nimic batut in cuie, prestabilit si planuit.
Secunda  urmatoare e alta borna kilometrica  , notata tot cu 0. Nu reusesc sa ajung la borna  no.1.
Dar ma pot uita peste umar  sa vad linia pierduta a drumului.A brazdat saracutul dealuri si vaii...campuri parasite si paduri inverzite.
...si vad si mult colb . Si multa tacere.
Si un rid , doua ...chiar 10 . Ca mi se impiedica lacrimile in ele. 
Nu  imi vad drumul launtric insa....o mai fi mult de mers?!
Si nici ridurile ...ca inima mea nu face riduri. Se unge  cu anti-age moments
.Cum o necajeste ceva sau cineva , fuga la crema de dregere.
Frustrata viata asta! Si-mi vine sa ii strig in ferestri....nu poti avea chiar totul ! 
Ti-am lasat trupul prada...rideaza-l , uzeaza-l !
Dar sufletul lasa-l copil...sa mi-l alint cateodata !








duminică, 13 septembrie 2015

....toamna mea

toamne ...

Nu iubeam toamnele, pentru ca imi luau verile.
Iar eu ador verile , simt ca am trait pe un sol cald, vesnic sub Soare in multe alte existente . Cred ca de asta iubesc si Soarele  enorm, pentru ca imi e constant dor de el. Ca de origini, de amintiri, de surse,....caut siguranta in punctele  si zonele pe care  le simt ca fiind deja ale mele!
...dar never say never , am inceput sa iubesc culorile si miresmele autumne.Ca se asorteaza cu viata mea actuala. Rimeaza cu amintirile mele, sunt blande si calde. Si Soarele e in ton ....al' de vara e prea tare, prea "nebun" , arunca prea multa lava si pasiune.
...Soarele  de toamna e ca mine acum. Tacut , dar inca cald. Ard , dar mistuit si mistic. Incalzesc, dar selectiv si cu toane. Mai tolerez si cate un fulger mai tanar si furios. Fac haz de el , dupa care impac...rezolv...

                                                   
Am evitat sa ma gandesc la asta , ca e din cauza varstei. Dar ho!!! Opreste -te cu teoria despre varsta ..mi-am zis! Analizez  si filtrez.
Mi-a placut  abrupt , nebun, furios si dinamic.Oke....Dar nu mai ma identific cu asta. Pana si canicula ma termina psihic...nu mai sunt din tablou ! ...si nici macar nu mai sunt eu acolo , in film!
Acum caut linistea, apusurile ....placute si  caldute. Si ma uit la Soare  ca la roata mare de mamaliga a bunicii , aburinda si inmiresmata in batatura aia saracacioasa  care mi-a hranit atatea veri de fericire !
Si mi-e dor...iarasi ! De origini, de  copilul eu, de cararile pe care am mers, de ochii cu care m-am intersectat ...de pamantul reavan de la tara si de dudul din curte....si de noi toti care eram.Si o parte nu mai suntem....
Bine ai venit Toamna ...cu adierile tale melancolice , care nu ma ranesc.Din contra! Le asteptam si le iubesc...
                                       

duminică, 28 iunie 2015

Iubesc viata!

Multumesc tie  VIATA , ca mi-ai dat suflul si toate cele de cuviinta sa ma intorc mereu la mine si sa -mi spun....esti un OM bun! Pentru ca sunt si nu -i o lauda.
Multumesc ca gratie iubirii si suferintelor , umilintelor , lipsurilor si multor alte sentimente aparent frustrante , nu ma lasi sa  pic in "huzurul" cel lumesc , ci ma provoci sa ma luminez si sa ma intorc mereu si mereu spre mine insami, exact cum intorci o manusa pe dos, si sa -mi spun....sunt mai buna decat las sa se vada!Altfel poate as fi fost "ceva" inert , inept, fara fond si fara sens , fara simtire si fara afect.Dar mai ales fara CONSTIINTA!
....mi-am dat seama ca , daca ar fi sa merg numai pentru mine  la o biserica sau un locas de cult , oarecare , pentru purificare sau reuniune...nu as face-o! Dar o fac instant pentru copilul meu , pentru un suflet in deriva si suferind, pentru altcineva...Fara sentimentul de obligatie , de raspundere sau corvoada.Pur si simplu , cand simt ca nu sta in mainile mele, ma imbrac si plec la drum, decisa, fara sa cracnesc.
Azi , m-am reintors intr-un loc drag mie ...nu dau nume , o biserica catolica a orasului meu.Am simtit toata saptamana ca lucrurile scapa de sub control, ca ma clatin si eu si cele cateva suflete din zona mea afectiva.Ca sa oferi sprijin, trebuie sa fi tu insati in picioare.Si stau ...no matter what comes in my way!!
                                                     

Nu exista coincidente....exista conjuncturi si situatii perfecte pentru progresul tau! Semnele sunt peste tot , marcaje din astral care  mai au un pic si urlaaa la noi...priveste -ne , simte-ne , folosete - te de noi !!! Hellooooo...
Am ajuns exact in momentul in care , conform ritului si liturghiei lor, isi dadeau mana unul altuia  si cu zambete largi salutau cu un cuvant tare drag mie:PACE !Si instant mi s -a luminat sufletul. Ca si cand deschizi usa unui strain in ceas de neliniste si el, natural si binevoitor iti intinde o mana si iti daruieste PACEA , impachetata in cel mai frumos zambet cu putinta. Magie....asta e magia reala! Sa faci sufletele sa orbeasca de bine si sa fie "blank" la greutati.                                                              
Am stat acolo atat de linistita, am pus in rugaciuni toate gandurile mele bune, am numit toate sufletele mele dragi si am realizat  ca e inutil  sa enumar nume. M- am rugat pentru noi toti , "fara numar" , vorba "trubadurilor" locali.M -am rugat si pentru oamenii care imi doresc raul, pentru ca numai sufletele in deriva  pot dorii asa ceva.Si nu doresc pierderea niciunui suflet.
Langa Icoana Sfantului Anton m-am oprit la urma, dupa ce puhoiul de credinciosi s-au retras.Aveam o vorba sa ii spun.Adanca!
                                                         
Am privit iarasi cunoscuta pictura relaxata, am focalizat crinul si apoi  pruncul.Si chipul pruncului a luat mai intai chipul copilului meu si am simtit ca ma topesc pe picioare de dor .Si apoi a luat chipul unei cunostinte , trista dar cu speranta in ochisori.Si am stiut imediat ca eu sunt un semn pentru ea si ea e o pagina frumoasa pentru mine.
Am inchis ochii si am multumit iarasi Vietii si celui care a creat-O !Pentru ca pot simti si percepe frumos , fara sa ma plang , existenta ! Pentru ca stiu si am putinta sa rezonez frumos cu orice  exista pozitiv si salvator in lume. Am bagat o suma oarecare in cutia milei si cand a vrut sa-mi dea restul am oprit-o...i-am cerut de toti banutii lumanari albe , cu care am umplut cutia de afara...as fi aprins lumanari si pe drum si le-as fi infipt in parcuri.Atat de fericita eram si atat de multa lumina imi doream sa dau.Toturor si oriunde!
                                                             
M-am intors agale acasa, pe strazile unde ploaia dadea un perdaf urbei mele dragi.Atat de linistita , atat de fericita ...si atat de impacata cu tot ce ma inconjoara.Fara frica , fara griji si fara nici o virgula la rezultatul de final ,unde ecuatia este viata.
 Iubesc viata...acesta e cel mai cert sentiment care ma reprezinta!
                                                             

sâmbătă, 20 iunie 2015

....imi bag ceva in ea de ploaie !!!

...ploua iar  si iar !!!
O stropeala de  vara imi place, chiar ma incanta , pentru ca aereaza si da un refresh zilelor incinse de vara.Si spala verdele...oooo ador frunzele spalate de ploaie si uscate de soare dupa !! Mi se pare ca devin verde transparent...ca vad viata trecand prin ele...ca vad clorofila aia curgandu-le prin vergeturi.
Dar acum nu imi place...ploua deja de cateva zile , Cu pauze , dar ploua. Nashpa...not happy me...
O sa stau pe net, o sa imi fac dulceata de visine, o sa ies sa imi iau ceva bun, nush ce....o sa fac astrograme azi....o sa ....
                                                     

....BEAU MULTA CAFEA !!!

duminică, 14 iunie 2015

....duios Zana de Nucet cobora dealul la asfintit

Am visat-o!
 In sfarsit am visat-o ,pe EA , craiasa copilariei mele!
Toate povestile sunt populate cu zane , craiese , printese , imparatese , elfitze sau mai stiu eu ce imaginare creatii. M-am risipit o vesnicie (asa mi se pare acum) in fantasme si eram convinsa ca lumea aia din povesti e doar acolo....undeva , naiba stie unde !!
Plus ca ni se servea cu picatura , precum siropul de patlagina cand raguseam , ca alea sunt povesti si atat. Mesajul subliminal al parintilor si profesorilor era...nu mai visati la cai verzi pe pereti , numai in povesti se intampla din astea.Nu exista nimeni din povesti cu adevarat. Pe bune ????!!!! Pa atunci de ce iti mai bati gura sa mi-o citesti ? De ce mai dai banii pe o carte despre caii verzi care galopeaza pe pereti??!! De ce ma lasi sa -mi fac vise , pentru ca apoi sa mi le sfarami in milioane de cioburi !!??
                                                     
# baiejnebunsautefaci !!!!...stai ca intru in borcanul cu amintiri si rezolvam ...
Phuaaa...noroc ca am crescut si cateodata imi revizuiesc zona cu amintiri.Nu ca revizia de toamna la dulapul cu haine.Nuuuu!!! La capitolul asta eu stabilesc cand e toamna .Am visat-o si s -a facut toamna :)...s-a deschis valiza...e din aia ca diplomatul , cu boton de activare .
Nu am apucat sa va spun ca am visat-o pe bunica mea.Mama tatalui meu . Are in proprietate forever un colt imens din sufletul meu, din inima mea.Curge in venele mele si daca ar fi sa o conturez, am cateva repere , pe care nu le pot atribuii nimanui din viata mea pana acum.Listez...
Doi ochi albastri de o blandete revoltator de divina. O icoana vie privindu-ma peste timp...ii pot vizualiza daca ma uit la cer instant.
O piele ca laptele amestecat cu miere, ceva care nu i s -a degradat nici cu trecerea anilor.Va puteti imagina o zana dand cu coasa pe dealuri si din cand in cand cu poalele camesei stergandu-si sudoarea??!! Greu nu?! Eu am avut imaginea asta pe screenul vietii toata copilaria mea...toate verile mele acolo se scurgeau frumoase si manoase in amintiri.
Dealurile Nucetului pline de flori de camp , bondari si fluturi . Petice de livezi stinghere ici-colo , palcuri de capre si vaci, baltoace mai mici sau mai mari cu stufarisul de cuviinta pe malul de pe margine. Paduri de fag si stejar pe culmi ,ca  niste cusme de sarbatoare. Poieni si luminisuri ca niste portaluri spre alte lumi nestiute ,dar miracuoase .Bazait de  insecte , ochi de libelule aparand din neant alaturi de aripi fine de matase in aerul inmiresmat, oac-acit de broaste in coruri galagioase , care inviorau amiezele cufundate in liniste ale satului.
Si ea acolo ...o prezenta ca un nimb.Orice munca facea daca era nevoie si culmea , nu o dobora !Era de neinvins....dadea o eleganta si o binecuvantare oricarui lucru facut.Era de-a dreptul cazuta din alte lumi.
Cel mai mult ma impresiona cand . dupa o zi istovitoare de munca la pamant , de ingrijit ograda si animalele si de avut grija de noi toti , aprindea lampa cu petrol in casa , dupa care ,umila ingenuchia la polita cu candela si Biblie si se ruga.Nici daca o hoarda de extraterestri super inteligenti ar incerca sa -mi smulga imaginea bunicii mele in genunchi rugandu-se pe inserat , nu ar reusii.E in amprenta mea spirituala si o duc cu mine in eternitate , ca o bogatie a sufletului meu de copil.
Mai e ceva ce nu se sterge din cutiuta de amintiri. Mirosul ei dinainte de culcare...se spala la copaie , undeva intr un dos al casei , pudica ca o fecioara ,dupa care se aseza intre noi in patul larg si ne cuprindea cu bratele  ca intr-o colivie protectoare.Eram fericiti...eram intr-un paradis safe si imaculat , cum nu multora le era dat sa aiba.Si bagam toti nasul la subsioara ei mirosind a sapun de lavanda facut de manuta ei , crema untului si lavanda campului ca intr-o potiune magica ,dupa o reteta creata special sa adoarma copiii nebunatici din noi.Nici mirosul ala magic nu o sa-l uit niciodata...
Stimati tovarasi parinti si profesori....dupa o viata de om normal totusi , va anunt oficial ca exista povesti cu zane si pitici.Una din ele e a mea, unde bunica era Zana cea Buna si noi niste pitici frumosi si nazdravani iubiti de ea.
Daca tehnica aia care zice sa adormi cu ceva benefic in minte  functioneaza , atunci o sa adorm cu imaginea  Zanei din Nucet care cobora agale si frumos coama dealului pe insearat, cu coasa pe umar si boceaua goala de mancare , cu capetele cozilor impletite iesind rebel din broboada inflorata si cu piticii de noi topaind in urma ei desculti si agatand cate un mar sau o pruna de foame.
Asta e povestea ei, o parte din povestea mea, povestea lumii intr-un ciob al existentei ei vesnice.
                                             


luni, 11 mai 2015

Maladia Ego

Intr-o lupta cu ego-ul ,  cel ce pierde e intotdeauna un invingator!!
Ego -ul este o maladie si contrar asteptarilor, reusitele unui om face ca ego -ul lui sa creasca.El devine o stanca uriasa care blocheaza trecerea spre alte sfere luminate.
Daca  nu avem succes ,reusite si nu  suntem adulati, ego-ul se transforma intr -o  rana.
Am citit de curand ca singuri care au anulat principiul ego sunt fetusii. In pantecul mamei ei traiesc starea de beatitudine, inconstient desigur.De aceea intregul hatis al vietii este o cautare ...a beatitudinii din pantecul mamei.Chiar si cautarile spirituale sau religioase cred ca sunt de fapt o cale de regasire a pantecului matern.
Dupa nasterea -agresiva ca o expulzare din raiul mamei- ia legatura cu existenta proprie, se  amplifica starea de "constient" si  apare posesivitatea.Urmatorul pas este " al meu " si "mine" .Incepe limitatea.Si prin asta....indepartarea de launtru si de Univers.
Universul nu este o fragmentare.Este unul, o unitate.Avem legatura cu copacii, cu stelele, cu materia condesata in forme si culori.La fel si ele toate ...au legatura cu noi.Este reciproca.Nimic nu poate fi separat izolarea e imposibila.Este o retea de relatii si interactii uneori greu de inteles, dar in matricea universala totul are un sens deja.
Se incepe cu "mine" , apoi cu "tine"  si in cele din urma "eu".Este cea mai subtila  si mai cristalizata forma a posesivitatii.Odata ce ai spus eu ai comis un sacrilegiu , te-ai autoizolat , autocondamnat sa te lupti cu realitatea ca esti intr -un razboi cu propriile radacini. Nu e corect...eu sa ma lupt cu mine! Eu trebuie sa ma iubesc pe mine !Nu suntem doua fiinte in acelasi trup.Nici doua suflete in aceeasi inima. Cu toata logica  de cuviinta ...gresesc...gresim...
                                           

sâmbătă, 9 mai 2015

DIN STARILE SI CULORILE VIETII

....cafeaua de dimineata, Duminica, lejer dupa ce am dat motanii afara.
Liniste .....si facebook !! Nimic extra , super si nemaipomenit.Cateodata facebook ul nu -ti da nimic , chia daca incerci sa storci vlaga din el. Cineva din lista mea da un like la o chestiune ....in viata sinceritatea se plateste cu singuratatea .Ups ...nasol momentul. Chiar trist.:(((  
    Dar am o obiectie....sinceritatea se plateste cu singuratatea cand ai  numai prieteni indoielnici . 
    Eu personal am pierdut notiunea de singuratate pe drum.Nu mai am multi prieteni....si nu vad un mare castig sa ai un munte de lume caruia sa i spui...."muntele de prieteni ai mei ". Putin si bun e ok for me !
   Si daca te simti cateodata "singur acasa II " , pune-ti geanta pe umar si tenesii in picioare si iesi la Soare. Si la incarcat cu combustibil verde .Din ala care iti  ramane pe retina si iti intra in vene , dupa care iti inunda plamanii si iti sageteaza inima cu niste oxigen cal. I .

                                                          
Oh, tie teama ca ramai verde??!!! Nici o problema , nu vei devenii verde precum cei din Universitatea Monstrilor.:)))) si nici nu ti se va dezvolta al 3 lea ochi .Nuuuu , nu ai sa devii Mike Wazowski , parol !! El e unul singur si e verde ca poate si ca asa vrea el.
Am vorbit in blogul meu mult despre singuratate. E doar o stare , ca si bucuria , fericirea , tristetea , slabiciunea , increderea si indoiala. Suntem deschisi si avem darul de a creea si dezvolta stari.Ei si !!! 
Profita de singuratate si ia tot ce-i mai bun din ea.Introspectii sau meditatii.Mai stai de vorba si cu tine insuti....ca de cand ai un munte de prieteni te-ai ignorat .
Verdele si caldura , lumina ...sunt ingredientele perfecte pentru tratament contra insingurarii.Si induc si alte stari....de echilibru , de pace interioara , de joaca si de speranta. Cand incepi sa speri ,deja  viata prinde culoare .Si chipul tau devine altfel....si viata ta se coloreaza. Si nu te simti singur nicicum.Doar sincer si inconjurat exact de cati trebuie si exact de cine trebuie.



vineri, 1 mai 2015

Copacul Phoenix

      Am gasit poza asta de dimineata.Cred ca m -am uitat la ea ...vorba manelistilor...fara numar!!! Nu mai stiu cate minute in sir.Mesajul e clar, e evident, e in fata ochilor ca un "statement" englezesc...scurt , la obiect si fara comentarii.
     Ce as mai putea spune....ca viata e atat de generoasa si ca ne cramponam din nimicuri, detalii fara suport logic.Ca pierdem esenta ..ca ne irosim timpul cel relativ si masurabil pe Pamant , uitand sa aspiram spre ceva mult mai simplu si incomensurabil ...eternitatea spiritului.
    Imaginea m-a trimis instant cu gandul la micuta Pasare Phoenix, care in incapacitatea de a se reproduce, periodic se autoincendiaza pentru a renaste.Cand isi simte sfarsitul , isi construieste un cuib din plante aromatice si tamaie, dupa care il incendiaza si se intinde in cuib sa poata arde impreuna .Din cenusa se formeaza o noua pasare , care o ingroapa pe cea arsa , punandu i ramasitele intr-un invelis sub forma de ou , facut din tamaie si smirna.Pe care il duce tocmai in Sanctuarul din Heliopolis, unde preotii lui Helios ii fac un rit funebru solemn, demn de existenta sacra a ei.
    Am aflat si cu ce se hraneste (marturisesc ca nu am aprofundat niciodata lectura despre Pasarea Phoenix ) si logica incepe sa functioneze...Ciugule perle de tamaie , pana cand genereaza prin incendierea sa  o alta Pasare Phoenix. Imi inspira ceva nepamantean...incontrolabil.Desprins parca din alte lumi...cu alte valori, alte idealuri.Si totusi exista sub ochii nostri, in lumea in care si noi ne ducem umila si uneori mizera existenta.
Iar copacelul...el mi-a bucurat dimineata ! Ca un strigat de izbanda a vietii....heiiiii, eu nu dispar, eu pot renaste  cat timp mai am radacini!!
                                                             


Rozul meu

Pacea roz

Ati incercat vreodat' sa asociati starile si culorile? Sau invers...
Am inceput sa ma joc nu demult , de cand m-am abonat la cateva pagini online de artisti "anonimi". necunoscuti inca, dar de o inspiratie si de un talent coplesitor.
Ma uit la toate operele astea ca la niste bijuterii pentru ochii mei . Si ma transpun in peisajele sau starile lor. Rezonez cu culoarea. Si ma apuca rasul deseori , cand imi amintesc de niste copy/paste jurnalicesti  gen . ce semnifica culorile : bla bla bla.....si urmeaza lista culorilor cu explicatia de cuviinta, seaca si mereu aceeasi. Nu mai cred in sabloane...nuuuu.Nu mai asimilez nimic pana nu simt ca e si ceea ce simt eu, adevarul meu, senzatia mea.Uite de pilda asta ....

                                                   

Mie auriul asta pe inserat , imi inspira un cer aprins dar pasnic, lumina in starea de parg , de amurg   , "lumina parguita" . Desii cerul e incarcat de norii , nici un sentiment de teama sau disconfort nu imi da tarcoale. E un ansamblu ceresc care predispune la linistire prin retragere, la incredere in lumina .
Si il iubesc mult si pe acesta ....

....tot un colt pasnic de natura primavarateca , o joaca de rose care acapareaza total panza.Oglinda lacului trece in planul secund, apare doar sa ne sugereze locatia.Dar actorul principal e copacul , care  se rasfata in  linistea lacului in miresme si culori exuberante.El e vedeta, e artistul care renaste  in fiecare an gratie culorii.Ma uit la ramurile lui bogat decorate  si ma simt in pace cu tot. Rozul meu nu e un inceput de iubire...ca in lista aia impersonala.
Rozul meu e pace azi....



duminică, 26 aprilie 2015

Un infinit de realitati intr-o floare

      ... "oricine vine in contact personal, nemijlocit , cu Cel ce este Viu   "
Mi-am amintit de fraza asta , citind pe net un articol despre Evangheliile descoperite la Marea Moarta si despre descifrarea lor. Materiale de citit...o sumedenie !!! Interpretari care mai de care ...mai inteligente , sau mai S.F.-iste .  M-au ametit !! Cu cat citesti mai mult , incercand sa pricepi mai bine , cu atat cazi intr-un hau al informatiilor contradictorii si devii si mai confuz.
Asa ca  ma linistesc , cel putin o perioada .Imi concentrez gandurile in lucruri simple si frumoase...imi creez propria poveste , realitate ,despre viata ca origine , esenta si evolutie. Si ma cufund in ea ...  
                                                       

                                


Vitraliul asta se numeste "Floarea Creatiei " ....edificator nu???!!! Poti vedea orice mintea ta doreste sa vada .Poti creea cate viziuni si realitati doresti .Poti exista in toate astea , precum Cel ce te-a creat exista in toate.Esti muritor prin propria cadere /alegere , dar esti Creator  la randul tau prin origine si esenta. 
Ma amplific in imagini, ma reinventez in viziuni , creez realitati si ma sublimez prin culori.
Si toate astea pentru ca pot sa imi asum propriul adevar....ca sunt OM si CREATOR ,cazut si innaltat intr-o singura floare.
 Floarea Creatiei 

marți, 10 martie 2015

...Lumea mea

    Am obosit sa cred !
...intr-o lume nebuna si grabita cu care nu pot rezona.
...in oamenii care se irosesc sa convinga lumea ca sunt intr -un mare fel . Pentru ca apoi sa o faca lata intr -o zi fara nici o explicatie rezonabila.
....in cuvinte mari  spuse prea usor si prea fara acoperire.
...in oameni "sofisticati" care in esenta sunt gaunosi precum un mar mancat de viermi
...in sisteme , societati , guverne , religii, organizatii si multeeeeeeeeeee altele atat de inutile vietii mele , a altora , a tuturor.
Am obosit pur si simplu! Nu mai reusesc sa simt nici indignare, nici revolta , nici mila ...nimic.
Nu mai stiu de cine si cum sa ma protejez. Mi -a fost asa mult teama de momentul asta in care o sa simt ca nu-mi mai pasa. NU-MI MAI PASA DE APROAPE NIMIC !
Se tot vehiculeaza ca dupa 2010 se vor inversa polii magnetici ai Pamantului??!! :)))) Hilar , dar cred ca s-a comis o eroare...cineva a apasat pe un buton gresit si...nu s -au inversat polii....oamenii s-au inversat in animale si viceversa....
Am mai spus -o ....sansele date oamenilor sunt cele mai mari greseli ale vietii mele. Si atunci , iubirea mea , afectiunea mea se canalizeaza pe niste biete suflete , care ma iubesc neconditionat....animalutele mele.
Oamenilor superficiali din jurul meu , care  cred ca ma impresioneaza cu realizarile lor materiale si stramba din nas la animalutzele mele , le transmit ....nimic! Adica exact ceea ce merita din partea mea.
Oamenilor care incearca sa ma faca sa sufar intr-un mod pervers si neonorabil , le transmit....nimic!!
Pentru ca stiu, ca acolo sus exista un contabil care nu greseste niciodata ! Si am capatat o rabdare si o detasare care ma sperie chiar si pe mine.
Eu doar imi traiesc viata...si astept .Nu traiesc viata nimanui si nici nu car poverile nimanui. Sunt prea ocupata sa ma debarasez de poverile mele....asa ca nu incercati sa-mi dati din bagajele voastre.
Raman carausul propriilor pacate....fiecare sa si le duca pe ale lui.
Spor la carat!
PS....lumea mea actuala e perfecta fara prea mare aglomeratie in ea. So hashhhh....don't disturb my peace!

miercuri, 25 februarie 2015

Ciudatii de/din noi...

   Sunt o ciudata?!
   Nahhh....am ajuns cu totii la o saturatie.
    Nu mai intra nici o Dragushanca , Bahmutzeanca , nici macar Udrea nu mai face valuri ...
    Nici martora nu mai vreau sa fiu la circoteca ieftina din "fruncea" tarii si din media. Care frunce si care medie???             Doua porcarii care dauneaza grav sanatatii nationale!
    Daca as avea o putere...o Lord!!!...daca mi-ai  da-o!!! Dar bine ca nu o primesc , pentru ca ar disparea prea multi si prea multe din tot ce ni se serveste pe plasma.
    Stiu ca pasivitatea si detasarea nu este ideala  in situatia asta. Sunt roman, sunt mama de roman, sunt parte din intregul asta care sufera ...in prostie , apatie si ignoranta.
    Si totusi...chiar nu stiu ce as putea face in situatia actuala. Daca nu pentru mine...macar pentru copilul meu.Daca nu pentru noi...macar pentru altii.
    Voi ce ati face??

joi, 19 februarie 2015

Singuratatea are mireasma....

  • "Singuratatea are mireasma unui Dumnezeu fericit"....si in contemplatie as adauga eu la concluzia lui Daniel Corbu Si cu asta incep sa va spun .....
                                                  Despre singuratatea mea.
       Azi , pe drumul de intoarcere de la Bucuresti , nu am reusit sa motzai.Deloc!
       Si atunci  am exersat ceva ce  fac inconstient de cand eram mica.Fixez peisaje si  ma cufund in ganduri.Functioneaza grozav si mersul trenului imi da senzatia ca  sunt un calator prin propria viata.
Opresc doar in anumite statii, ma intersectez cu oameni, de unii ma despart, cu altii merg mai departe  si tot asa....ca tot omul! Imi scriu cartea vietii...
       Azi ma gandeam ca primavara asta e pretioasa, atata timp cat se lasa asteptata. Ca se intuneca prea repede, ca zilele sunt prea scurte, ca iarna stoarce din mine tot ce e bun si ma trezesc sleita de puteri in prag de primavara. Si deodata mi a venit in minte o intrebare...O fii pentru ca sunt singura??!! Starea asta aiurea de slabiciune o fii pentru ca nu am cu cine ma bucura de altele??
      Ce chestie...dupa cativa ani de a infrunta totul singura ma trezesc sa ma intreb  intr un tren ce ma duce in noapte acasa....e de vina singuratatea?
Raspunsul a venit sec si simplu : Eu nu o sa fiu niciodata singura!

      Eu nu reusesc sa ma plictisesc cu mine! E de bine sau nu....habar nu am.Eu nu am timp si nici chef sa ma "oracai: inutil  din pricina asta.
     "Foloseşte singurătatea, dar nu fi folosit de ea.”  zice Paulo Coelho
Sunt doar un om fara pereche, fara partener.Muncesc, fac naveta....imi fac de lucru prin casa, am grija si gandurile la copilul meu cel matur :)))
Este adevarat ca mai am 4 miewww-uri ,care abia ma asteapta sa le hranesc si sa ne rasfatam. E adevarat ca petrec  mult timp pe net....recunosc.
Este adevarat ca m am reapucat de citit si studiat cateva carti despre astrologie pe care le abandonasem.
Este adevarat ca scriu....ca idea blogului  a fost fantastica.Ador sa "blablabai" pe pagina mea.Whatever....I am not alone!!!
     Daca asta e singuratatea....imi pare rau.A mea e dulce.Imi permite luxul de a ma simtii libera si deschisa la orice imi face bine. Plus ca nu o simt ca pe o boala, o greutate, o durere sau mai stiu eu ce.
     Singuratatea in cazul meu e chiar o necesitate. Eu am nevoie de spatiul meu, de timpul meu cu mine, de linistea mea. Nu stiu cati barbati ar fii apti sa mi respecte toate astea.
     Si daca exista asa ceva....e treaba Cuiva acolo sus, sa calculeze perfect momentul, locul si situatia in care eu si el sa ne putem intalnii.
Pana atunci imi pretuiesc singuratatea si ma regasesc pe mine in lungile discutii cu constinta si sufletul meu. Sa vezi zarva atunci...ce mai certuri...maiii...si ziceam ca sunt singura???!!! Nah...eu mereu o sa ma am pe mine la un pahar de vorba sau la o cearta! :)
    “Singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.” imi sare in ajutor   Seneca