Nu stiam cum sa incep sa va povestesc despre ceva ce mi se intampla cam de doi ani. Si anume...iubesc deodata si exagerat de mult Soarele!
Nu ma intelegeti gresit, eu intotdeauna am iubit lumina , caldura si implicit Soarele. Sunt leoaica varatica. Nu rezist la frig sau umezeala , intuneric sau vreme noroasa mai mult de doua zile. A 3 a intru in depresie.Am impresia ca Dumnezeu m a exilat pe alta planeta drept pedeapsa.
Dar, de ceva vreme il iubesc altfel. Il caut dimineata, il savurez chiar si cu ochii inchisi, il adulmec ca pe o minune care mi e teama ca dispare. Il studiez si il analizez , il admir si il pozez aproape zilnic , pentru ca ma surprinde prin splendoare si energie constant.
Astrologia mi l a prezentat intr un fel, mai mult sau mai putin stiintific.Mitologia i a creat o aura de poveste si mister. Literatura pe care am citit o pana acum , nu mi l a adus in prim plan niciodata.
Era acolo, EL Soarele, un astru datator de viata si caldura . Helios in mitologia greaca , inchipuit ca un tanar frumos si puternic , care vede si aude tot , sau Ra in cea egipteana ,ca zeu al fertilitatii .totuna pentru mine. O divinitate cu valente de atotputernic .
Dar eu nu il puteam vedea asa ! Nici stiintific si nici mitologic. Nu l simteam ca fiind si Soarele meu.
In drumurile mele zilnice catre si de la Bucuresti , adesea l am studiat pe fereastra trenului.Si nu de putine ori m am trezit zorindu ma cu telefonul sa il prind in ipostaze care mie mi se pareau unice, Nu, nu mi se pareau...erau unice.Inca adormita , deseori inchideam pleoapele si il lasam sa le incalzeasca .Au fost multe dimineti de primavara sau toamna cand , ca si azi cand scriu acest text, avea o asa frumoasa aura si culoare , ca ma simteam hipnotizata si ma scufundam in focul lui ca intr un portal spre alta lume.
Si asa am inceput sa caut caile prin care pot ajunge altfel la El.
Mi am adus aminte de inceputurile mele in astrologie , cand depasita fiind de fluxul imens de informatie noua si greu de procesat, am avut deseori tendinta sa renunt. Intuiam ca era o lume in care eu ma voi simti acasa, dar nu reuseam sa gasesc intrarea .Ma simteam ca in Gradina secreta a lui F.H.Burnett , o gradina care purta o amintire frumoasa, fusese zavorata si intrarea mascata .Numai cel care intuieste cu sufletul si este predestinat sa urmeze calea, va gasii intrarea.
Si mi am mai adus aminte de lungile mele discutii cu Panjua, un coleg indian de la scoala de astrologie, care mi a revelat cateva adevaruri atat de la indemana si totusi atat de greu de constientizat.
Si anume, mai concret...mi a inlesnit apropierea cu planetele si alte corpuri ceresti prin canalul spiritual.Am ignorat temporar partea stiintifica a acestora , care ma stresa informational si am plusat pe apropiere si cunoastere ca entitati energetice .Am facut cunostinta cu toate aceste corpuri , planete, asteroizi, stele fixe si chiar puncte pe ecliptica astrelor.Le am dat forme si corpuri umane, le am inchipuit conform informatiilor din mitologie exact asa cum apareau in legende.Le am conturat personalitatea si am vizualizat pana si culoarea ochilor sau mai stiu eu ce detaliu care sa ma ajute sa conturez personajul.Si a meritat!!
Am putut sa privesc in ochi un Uranus - Cerul , care imbratisa pe Geea - Pamantul si dadea nastere altor zei sau titani.L am vazut pe Saturn (Cronos) fiul lor atacandu-si tatal.Si ca orice pacat , a ramas trist si nefericit pazitor al lumilor de sub pamant, judecator aprig si neiertator.
Am vazut o pe Venus (Afrodita) nascandu-se din samanta lui Uranus cazuta in apele marilor , dupa ce Saturn i a taiat organele genitale. Paradoxal...din ultima samanta a Cerului pe Pamant s a nascut /format zeita frumusetii ,respectiv planeta iubirii.
Dar cu Soarele era mai greu.Nu reuseam sa i dau o alta forma decat cea de disc ...desii unii il identifica cu Apollo, zeul luminii.
Helios - Zeul Soare apartine primei generatii de zei , preolimpici.Titanii!!
El este prin definitie lumina primordiala , nascatoare de viata, care tinde spre puritate .Un adevarat generator de lumina si energie, care prin generozitatea lui permite creerea altor sori, altor lumi.Ca dovada , Jupiter alias Zeus, stapanul si protectorul pamantenilor, isi va arde in curand karma si are reale aspiratii de a si forma propriul sistem planetar.
.....si acum sa lasam stiinta si mitologia.Sa ne intoarcem la Soarele care imi incalzeste pleoapele dimineata, care imi bucura sufletul si imi inspira viata.Nu ii pot atribui un corp, nu il pot privii in ochi,nu ii pot creea o poveste.
El , a devenit portalul meu spre cer , cu el ma intalnesc zilnic si ne facem cu ochiul.El este iubitul diminetilor si serilor mele. Ii iubesc nemasurat rasariturile si apusurile. Ii simt frematarile si ii intuiesc frictiunile.Ii vorbesc deseori si il rog sa nu ma paraseasca , caci norii nu sunt amicii mei. Cateodata imi raspunde si nu de putine ori am alergat in zapada cu papucii luati invers , ca sa il pot imortaliza in toata splendoarea lui.
El ramane unic, ceva nepretuit de frumos si intens.O chemare...un drum...un canal.
Soarele meu cel nemuritor , nu are trecut si nici o alta forma. E doar o mare de culoare , lumina si iubire.Asta e definitia din inima mea pentru El.
Azi 4 februarie era frumos ca un crai...pentru ca noaptea asta va privii in ochi Luna cea Plina si probabil ca vrea sa impresioneze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu