- "Singuratatea are mireasma unui Dumnezeu fericit"....si in contemplatie as adauga eu la concluzia lui Daniel Corbu Si cu asta incep sa va spun .....
Azi , pe drumul de intoarcere de la Bucuresti , nu am reusit sa motzai.Deloc!
Si atunci am exersat ceva ce fac inconstient de cand eram mica.Fixez peisaje si ma cufund in ganduri.Functioneaza grozav si mersul trenului imi da senzatia ca sunt un calator prin propria viata.
Opresc doar in anumite statii, ma intersectez cu oameni, de unii ma despart, cu altii merg mai departe si tot asa....ca tot omul! Imi scriu cartea vietii...
Azi ma gandeam ca primavara asta e pretioasa, atata timp cat se lasa asteptata. Ca se intuneca prea repede, ca zilele sunt prea scurte, ca iarna stoarce din mine tot ce e bun si ma trezesc sleita de puteri in prag de primavara. Si deodata mi a venit in minte o intrebare...O fii pentru ca sunt singura??!! Starea asta aiurea de slabiciune o fii pentru ca nu am cu cine ma bucura de altele??
Ce chestie...dupa cativa ani de a infrunta totul singura ma trezesc sa ma intreb intr un tren ce ma duce in noapte acasa....e de vina singuratatea?
Raspunsul a venit sec si simplu : Eu nu o sa fiu niciodata singura!
Eu nu reusesc sa ma plictisesc cu mine! E de bine sau nu....habar nu am.Eu nu am timp si nici chef sa ma "oracai: inutil din pricina asta.
"Foloseşte singurătatea, dar nu fi folosit de ea.” zice Paulo Coelho
Sunt doar un om fara pereche, fara partener.Muncesc, fac naveta....imi fac de lucru prin casa, am grija si gandurile la copilul meu cel matur :)))
Este adevarat ca mai am 4 miewww-uri ,care abia ma asteapta sa le hranesc si sa ne rasfatam. E adevarat ca petrec mult timp pe net....recunosc.
Este adevarat ca m am reapucat de citit si studiat cateva carti despre astrologie pe care le abandonasem.
Este adevarat ca scriu....ca idea blogului a fost fantastica.Ador sa "blablabai" pe pagina mea.Whatever....I am not alone!!!
Daca asta e singuratatea....imi pare rau.A mea e dulce.Imi permite luxul de a ma simtii libera si deschisa la orice imi face bine. Plus ca nu o simt ca pe o boala, o greutate, o durere sau mai stiu eu ce.
Singuratatea in cazul meu e chiar o necesitate. Eu am nevoie de spatiul meu, de timpul meu cu mine, de linistea mea. Nu stiu cati barbati ar fii apti sa mi respecte toate astea.
Si daca exista asa ceva....e treaba Cuiva acolo sus, sa calculeze perfect momentul, locul si situatia in care eu si el sa ne putem intalnii.
Pana atunci imi pretuiesc singuratatea si ma regasesc pe mine in lungile discutii cu constinta si sufletul meu. Sa vezi zarva atunci...ce mai certuri...maiii...si ziceam ca sunt singura???!!! Nah...eu mereu o sa ma am pe mine la un pahar de vorba sau la o cearta! :)
“Singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.” imi sare in ajutor Seneca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu