Maladia Ego

Intr-o lupta cu ego-ul ,  cel ce pierde e intotdeauna un invingator!!
Ego -ul este o maladie si contrar asteptarilor, reusitele unui om face ca ego -ul lui sa creasca.El devine o stanca uriasa care blocheaza trecerea spre alte sfere luminate.
Daca  nu avem succes ,reusite si nu  suntem adulati, ego-ul se transforma intr -o  rana.
Am citit de curand ca singuri care au anulat principiul ego sunt fetusii. In pantecul mamei ei traiesc starea de beatitudine, inconstient desigur.De aceea intregul hatis al vietii este o cautare ...a beatitudinii din pantecul mamei.Chiar si cautarile spirituale sau religioase cred ca sunt de fapt o cale de regasire a pantecului matern.
Dupa nasterea -agresiva ca o expulzare din raiul mamei- ia legatura cu existenta proprie, se  amplifica starea de "constient" si  apare posesivitatea.Urmatorul pas este " al meu " si "mine" .Incepe limitatea.Si prin asta....indepartarea de launtru si de Univers.
Universul nu este o fragmentare.Este unul, o unitate.Avem legatura cu copacii, cu stelele, cu materia condesata in forme si culori.La fel si ele toate ...au legatura cu noi.Este reciproca.Nimic nu poate fi separat izolarea e imposibila.Este o retea de relatii si interactii uneori greu de inteles, dar in matricea universala totul are un sens deja.
Se incepe cu "mine" , apoi cu "tine"  si in cele din urma "eu".Este cea mai subtila  si mai cristalizata forma a posesivitatii.Odata ce ai spus eu ai comis un sacrilegiu , te-ai autoizolat , autocondamnat sa te lupti cu realitatea ca esti intr -un razboi cu propriile radacini. Nu e corect...eu sa ma lupt cu mine! Eu trebuie sa ma iubesc pe mine !Nu suntem doua fiinte in acelasi trup.Nici doua suflete in aceeasi inima. Cu toata logica  de cuviinta ...gresesc...gresim...
                                           

DIN STARILE SI CULORILE VIETII

....cafeaua de dimineata, Duminica, lejer dupa ce am dat motanii afara.
Liniste .....si facebook !! Nimic extra , super si nemaipomenit.Cateodata facebook ul nu -ti da nimic , chia daca incerci sa storci vlaga din el. Cineva din lista mea da un like la o chestiune ....in viata sinceritatea se plateste cu singuratatea .Ups ...nasol momentul. Chiar trist.:(((  
    Dar am o obiectie....sinceritatea se plateste cu singuratatea cand ai  numai prieteni indoielnici . 
    Eu personal am pierdut notiunea de singuratate pe drum.Nu mai am multi prieteni....si nu vad un mare castig sa ai un munte de lume caruia sa i spui...."muntele de prieteni ai mei ". Putin si bun e ok for me !
   Si daca te simti cateodata "singur acasa II " , pune-ti geanta pe umar si tenesii in picioare si iesi la Soare. Si la incarcat cu combustibil verde .Din ala care iti  ramane pe retina si iti intra in vene , dupa care iti inunda plamanii si iti sageteaza inima cu niste oxigen cal. I .

                                                          

Oh, tie teama ca ramai verde??!!! Nici o problema , nu vei devenii verde precum cei din Universitatea Monstrilor.:)))) si nici nu ti se va dezvolta al 3 lea ochi .Nuuuu , nu ai sa devii Mike Wazowski , parol !! El e unul singur si e verde ca poate si ca asa vrea el.

Am vorbit in blogul meu mult despre singuratate. E doar o stare , ca si bucuria , fericirea , tristetea , slabiciunea , increderea si indoiala. Suntem deschisi si avem darul de a creea si dezvolta stari.Ei si !!! 

Profita de singuratate si ia tot ce-i mai bun din ea.Introspectii sau meditatii.Mai stai de vorba si cu tine insuti....ca de cand ai un munte de prieteni te-ai ignorat .

Verdele si caldura , lumina ...sunt ingredientele perfecte pentru tratament contra insingurarii.Si induc si alte stari....de echilibru , de pace interioara , de joaca si de speranta. Cand incepi sa speri ,deja  viata prinde culoare .Si chipul tau devine altfel....si viata ta se coloreaza. Si nu te simti singur nicicum.Doar sincer si inconjurat exact de cati trebuie si exact de cine trebuie.

Copacul Phoenix

      Am gasit poza asta de dimineata.Cred ca m -am uitat la ea ...vorba manelistilor...fara numar!!! Nu mai stiu cate minute in sir.Mesajul e clar, e evident, e in fata ochilor ca un "statement" englezesc...scurt , la obiect si fara comentarii.
     Ce as mai putea spune....ca viata e atat de generoasa si ca ne cramponam din nimicuri, detalii fara suport logic.Ca pierdem esenta ..ca ne irosim timpul cel relativ si masurabil pe Pamant , uitand sa aspiram spre ceva mult mai simplu si incomensurabil ...eternitatea spiritului.
    Imaginea m-a trimis instant cu gandul la micuta Pasare Phoenix, care in incapacitatea de a se reproduce, periodic se autoincendiaza pentru a renaste.Cand isi simte sfarsitul , isi construieste un cuib din plante aromatice si tamaie, dupa care il incendiaza si se intinde in cuib sa poata arde impreuna .Din cenusa se formeaza o noua pasare , care o ingroapa pe cea arsa , punandu i ramasitele intr-un invelis sub forma de ou , facut din tamaie si smirna.Pe care il duce tocmai in Sanctuarul din Heliopolis, unde preotii lui Helios ii fac un rit funebru solemn, demn de existenta sacra a ei.
    Am aflat si cu ce se hraneste (marturisesc ca nu am aprofundat niciodata lectura despre Pasarea Phoenix ) si logica incepe sa functioneze...Ciugule perle de tamaie , pana cand genereaza prin incendierea sa  o alta Pasare Phoenix. Imi inspira ceva nepamantean...incontrolabil.Desprins parca din alte lumi...cu alte valori, alte idealuri.Si totusi exista sub ochii nostri, in lumea in care si noi ne ducem umila si uneori mizera existenta.
Iar copacelul...el mi-a bucurat dimineata ! Ca un strigat de izbanda a vietii....heiiiii, eu nu dispar, eu pot renaste  cat timp mai am radacini!!
                                                             

Rozul meu

Pacea roz

Ati incercat vreodat' sa asociati starile si culorile? Sau invers...
Am inceput sa ma joc nu demult , de cand m-am abonat la cateva pagini online de artisti "anonimi". necunoscuti inca, dar de o inspiratie si de un talent coplesitor.
Ma uit la toate operele astea ca la niste bijuterii pentru ochii mei . Si ma transpun in peisajele sau starile lor. Rezonez cu culoarea. Si ma apuca rasul deseori , cand imi amintesc de niste copy/paste jurnalicesti  gen . ce semnifica culorile : bla bla bla.....si urmeaza lista culorilor cu explicatia de cuviinta, seaca si mereu aceeasi. Nu mai cred in sabloane...nuuuu.Nu mai asimilez nimic pana nu simt ca e si ceea ce simt eu, adevarul meu, senzatia mea.Uite de pilda asta ....

                                                   

Mie auriul asta pe inserat , imi inspira un cer aprins dar pasnic, lumina in starea de parg , de amurg   , "lumina parguita" . Desii cerul e incarcat de norii , nici un sentiment de teama sau disconfort nu imi da tarcoale. E un ansamblu ceresc care predispune la linistire prin retragere, la incredere in lumina .

Si il iubesc mult si pe acesta ....

....tot un colt pasnic de natura primavarateca , o joaca de rose care acapareaza total panza.Oglinda lacului trece in planul secund, apare doar sa ne sugereze locatia.Dar actorul principal e copacul , care  se rasfata in  linistea lacului in miresme si culori exuberante.El e vedeta, e artistul care renaste  in fiecare an gratie culorii.Ma uit la ramurile lui bogat decorate  si ma simt in pace cu tot. Rozul meu nu e un inceput de iubire...ca in lista aia impersonala.

Rozul meu e pace azi....