Iubesc viata!

Multumesc tie  VIATA , ca mi-ai dat suflul si toate cele de cuviinta sa ma intorc mereu la mine si sa -mi spun....esti un OM bun! Pentru ca sunt si nu -i o lauda.
Multumesc ca gratie iubirii si suferintelor , umilintelor , lipsurilor si multor alte sentimente aparent frustrante , nu ma lasi sa  pic in "huzurul" cel lumesc , ci ma provoci sa ma luminez si sa ma intorc mereu si mereu spre mine insami, exact cum intorci o manusa pe dos, si sa -mi spun....sunt mai buna decat las sa se vada!Altfel poate as fi fost "ceva" inert , inept, fara fond si fara sens , fara simtire si fara afect.Dar mai ales fara CONSTIINTA!
....mi-am dat seama ca , daca ar fi sa merg numai pentru mine  la o biserica sau un locas de cult , oarecare , pentru purificare sau reuniune...nu as face-o! Dar o fac instant pentru copilul meu , pentru un suflet in deriva si suferind, pentru altcineva...Fara sentimentul de obligatie , de raspundere sau corvoada.Pur si simplu , cand simt ca nu sta in mainile mele, ma imbrac si plec la drum, decisa, fara sa cracnesc.
Azi , m-am reintors intr-un loc drag mie ...nu dau nume , o biserica catolica a orasului meu.Am simtit toata saptamana ca lucrurile scapa de sub control, ca ma clatin si eu si cele cateva suflete din zona mea afectiva.Ca sa oferi sprijin, trebuie sa fi tu insati in picioare.Si stau ...no matter what comes in my way!!
                                                     

Nu exista coincidente....exista conjuncturi si situatii perfecte pentru progresul tau! Semnele sunt peste tot , marcaje din astral care  mai au un pic si urlaaa la noi...priveste -ne , simte-ne , folosete - te de noi !!! Hellooooo...
Am ajuns exact in momentul in care , conform ritului si liturghiei lor, isi dadeau mana unul altuia  si cu zambete largi salutau cu un cuvant tare drag mie:PACE !Si instant mi s -a luminat sufletul. Ca si cand deschizi usa unui strain in ceas de neliniste si el, natural si binevoitor iti intinde o mana si iti daruieste PACEA , impachetata in cel mai frumos zambet cu putinta. Magie....asta e magia reala! Sa faci sufletele sa orbeasca de bine si sa fie "blank" la greutati.                                                              
Am stat acolo atat de linistita, am pus in rugaciuni toate gandurile mele bune, am numit toate sufletele mele dragi si am realizat  ca e inutil  sa enumar nume. M- am rugat pentru noi toti , "fara numar" , vorba "trubadurilor" locali.M -am rugat si pentru oamenii care imi doresc raul, pentru ca numai sufletele in deriva  pot dorii asa ceva.Si nu doresc pierderea niciunui suflet.
Langa Icoana Sfantului Anton m-am oprit la urma, dupa ce puhoiul de credinciosi s-au retras.Aveam o vorba sa ii spun.Adanca!
                                                         

Am privit iarasi cunoscuta pictura relaxata, am focalizat crinul si apoi  pruncul.Si chipul pruncului a luat mai intai chipul copilului meu si am simtit ca ma topesc pe picioare de dor .Si apoi a luat chipul unei cunostinte , trista dar cu speranta in ochisori.Si am stiut imediat ca eu sunt un semn pentru ea si ea e o pagina frumoasa pentru mine.
Am inchis ochii si am multumit iarasi Vietii si celui care a creat-O !Pentru ca pot simti si percepe frumos , fara sa ma plang , existenta ! Pentru ca stiu si am putinta sa rezonez frumos cu orice  exista pozitiv si salvator in lume. Am bagat o suma oarecare in cutia milei si cand a vrut sa-mi dea restul am oprit-o...i-am cerut de toti banutii lumanari albe , cu care am umplut cutia de afara...as fi aprins lumanari si pe drum si le-as fi infipt in parcuri.Atat de fericita eram si atat de multa lumina imi doream sa dau.Toturor si oriunde!
                                                             

M-am intors agale acasa, pe strazile unde ploaia dadea un perdaf urbei mele dragi.Atat de linistita , atat de fericita ...si atat de impacata cu tot ce ma inconjoara.Fara frica , fara griji si fara nici o virgula la rezultatul de final ,unde ecuatia este viata.
 Iubesc viata...acesta e cel mai cert sentiment care ma reprezinta!
                                                             

....imi bag ceva in ea de ploaie !!!

...ploua iar  si iar !!!
O stropeala de  vara imi place, chiar ma incanta , pentru ca aereaza si da un refresh zilelor incinse de vara.Si spala verdele...oooo ador frunzele spalate de ploaie si uscate de soare dupa !! Mi se pare ca devin verde transparent...ca vad viata trecand prin ele...ca vad clorofila aia curgandu-le prin vergeturi.
Dar acum nu imi place...ploua deja de cateva zile , Cu pauze , dar ploua. Nashpa...not happy me...
O sa stau pe net, o sa imi fac dulceata de visine, o sa ies sa imi iau ceva bun, nush ce....o sa fac astrograme azi....o sa ....
                                                     

....BEAU MULTA CAFEA !!!

....duios Zana de Nucet cobora dealul la asfintit

       Am visat-o!
 In sfarsit am visat-o ,pe EA , craiasa copilariei mele!
Toate povestile sunt populate cu zane , craiese , printese , imparatese , elfitze sau mai stiu eu ce imaginare creatii. M-am risipit o vesnicie (asa mi se pare acum) in fantasme si eram convinsa ca lumea aia din povesti e doar acolo....undeva , naiba stie unde !!
     Plus ca ni se servea cu picatura , precum siropul de patlagina cand raguseam , ca alea sunt povesti si atat. Mesajul subliminal al parintilor si profesorilor era...nu mai visati la cai verzi pe pereti , numai in povesti se intampla din astea.Nu exista nimeni din povesti cu adevarat. Pe bune ????!!!! Pa atunci de ce iti mai bati gura sa mi-o citesti ? De ce mai dai banii pe o carte despre caii verzi care galopeaza pe pereti??!! De ce ma lasi sa -mi fac vise , pentru ca apoi sa mi le sfarami in milioane de cioburi !!??
                                                     

# baiejnebunsautefaci !!!!...stai ca intru in borcanul cu amintiri si rezolvam ...
      Phuaaa...noroc ca am crescut si cateodata imi revizuiesc zona cu amintiri.Nu ca revizia de toamna la dulapul cu haine.Nuuuu!!! La capitolul asta eu stabilesc cand e toamna .Am visat-o si s -a facut toamna :)...s-a deschis valiza...e din aia ca diplomatul , cu buton de activare .
    Nu am apucat sa va spun ca am visat-o pe bunica mea.Mama tatalui meu . Are in proprietate forever un colt imens din sufletul meu, din inima mea.Curge in venele mele si daca ar fi sa o conturez, am cateva repere , pe care nu le pot atribuii nimanui din viata mea pana acum.Listez...
     Doi ochi albastri de o blandete revoltator de divina. O icoana vie privindu-ma peste timp...ii pot vizualiza daca ma uit la cer instant.
O piele ca laptele amestecat cu miere, ceva care nu i s -a degradat nici cu trecerea anilor.Va puteti imagina o zana dand cu coasa pe dealuri si din cand in cand cu poalele camesei stergandu-si sudoarea??!! Greu nu?! Eu am avut imaginea asta pe screenul vietii toata copilaria mea...toate verile mele acolo se scurgeau frumoase si manoase in amintiri.
     Dealurile Nucetului pline de flori de camp , bondari si fluturi . Petice de livezi stinghere ici-colo , palcuri de capre si vaci, baltoace mai mici sau mai mari cu stufarisul de cuviinta pe malul de pe margine. Paduri de fag si stejar pe culmi ,ca  niste palarii de sarbatoare. Poieni si luminisuri ca niste portaluri spre alte lumi nestiute ,dar miracuoase .Bazait de  insecte , ochi de libelule aparand din neant ,alaturi de aripi fine de matase in aerul inmiresmat, oac-cacit de broaste in coruri galagioase , care inviorau amiezele cufundate in liniste ale satului.
    Si ea acolo ...o prezenta ca un nimb.Orice munca facea daca era nevoie si culmea , nu o dobora !Era de neinvins....dadea o eleganta si o binecuvantare oricarui lucru facut.Era de-a dreptul cazuta din alte lumi.
      Cel mai mult ma impresiona cand . dupa o zi istovitoare de munca la pamant , de ingrijit ograda si animalele si de avut grija de noi toti , aprindea lampa cu petrol in casa , dupa care ,umila ingenunchia la polita cu candela si Biblia in fata si se ruga.Nici daca o hoarda de extraterestri super inteligenti ar incerca sa -mi smulga imaginea bunicii mele in genunchi rugandu-se pe inserat , nu ar reusii.E in amprenta mea spirituala si o duc cu mine in eternitate , ca o bogatie a sufletului meu de copil.
       Mai e ceva ce nu se sterge din cutiuta de amintiri. Mirosul ei dinainte de culcare...se spala la copaie , undeva intr un dos al casei , pudica ca o fecioara ,dupa care se aseza intre noi in patul larg si ne cuprindea cu bratele  ca intr-o colivie protectoare.Eram fericiti...eram intr-un paradis safe si imaculat , cum nu multora le era dat sa aiba.Si bagam toti nasul la subsioara ei mirosind a sapun de lavanda facut de manuta ei , crema untului si lavanda campului ca intr-o potiune magica ,dupa o reteta creata special sa adoarma copiii nebunatici din noi.Nici mirosul ala magic nu o sa-l uit niciodata...
      Stimati tovarasi parinti si profesori....dupa o viata de om normal totusi , va anunt oficial ca exista povesti cu zane si pitici.Una din ele e a mea, unde bunica era Zana cea Buna si noi niste pitici frumosi si nazdravani iubiti de ea.
      Daca tehnica aia care zice sa adormi cu ceva benefic in minte  functioneaza , atunci o sa adorm cu imaginea  Zanei din Nucet care cobora agale si frumos coama dealului pe insearat, cu coasa pe umar si boceaua goala de mancare , cu capetele cozilor impletite iesind rebel din broboada inflorata si cu piticii de noi topaind in urma ei desculti si agatand cate un mar sau o pruna de foame.
       Asta e povestea ei, o parte din povestea mea, povestea lumii intr-un ciob al existentei ei vesnice.