sâmbătă, 31 octombrie 2015

O lume minunat de trista

                                                   
   Cateodata simt doar un imens pustiu .Si o inexplicabila senzatie ca, desii ma aflu in imensitatea aia fara inceput si fara de sfarsit , sunt prizoniera in propria-mi viata.
      Azi , am incercat sa estompez senzatia.Am incercat sa nu dau amploare  a ceea ce vedeam pe net....oriunde...aceasi drama, aceasi teroare, aceasi "trompeta" care trambiteaza moartea.Moartea!
     Am citit de  un catralion de ori  si mi-am bagat in cap , in sange, in nucleul atomilor mei cei mai profunzi , ca moartea e doar o eliberare, o trecere...o ...altceva decat  durere si tristete.
         De ce naiba nu detinem controlul asupra  punctelor, conexiunilor alea sufletesti care induc durerea ???!!!!
        De ce , percepem in continuare dramele altora , ca pe posibile drame personale. Ca pe niste " dropi de sare" pe cosul existential, care azi cad in capul unora. Maine , poate in al nostru.
        De ce nu avem puterea sa acceptam totusi, sa ne detasam si sa mergem mai departe fara sa tarsaim  zgomotos durerile fiecarei zi in care am suferit .Ca pe niste catuse  la picioare  care ne fac rani , dar ne obliga sa mergem ca niste sclavi undeva...habar nu avem unde. Ca o fii spre "o lume mai buna"  sau catre niste nivele energetice si de lumina deosebite....
       Neuronul nu mai vrea. Sufletul il acopera si ii anuleaza rationamentul. 
Azi vreau doar sa simt si sa ma doara. Cateodata e bine sa doara. Ca sa plangi si sa te cureti.
       Ca lumea asta  e minunata si plina de magie. Pe partea frumoasa a monedei .Si daca o intorci ii vezi iadul pe viu. #iadulonline.com  
       Azi a fost una din zilele mele straniu de triste.In care nimic din ce am invatat nu a fost aplicabil.
       Maine probabil ochii vor vedea iar culori si  le vor proiecta pe suflet sa il inveseleasca. Dar azi....va rog , lasati-ma in lumea mea minunat de trista .

     


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu