Am deschis o carte pe care o incepusem deja ,dar din lipsa starii si puterii de concentrare am abandonat-o. Si bine am facut ! Pentru ca imi promit singura ca nu o sa mai citesc superficial .
Recitind cateva paragrafe peste care deja trecusem , am avut senzatia de rascolire prin arhiva mintii .Si am regasit un concept - samanta impamantenit acolo de ceva timp .De s-ar potolii odata mintea asta...de ar tacea gandurile si ideile astea !
Eu nu am inteles niciodata , prin prisma sacrificiului suprem, "prestat" de Isus si indoctrinat la nivel de umanitate de -a lungul vremurilor, necesitatea unui sacrificiu de orice natura .Si in numele unui crez sau unei cauze nobile. Nu am inteles si gata !
In sirul logicilor mele simple , am atribuit Creatia cuiva nespus de iubitor , de generos si binevoitor.De iertator si atotcuprinzator. Am atribuit viata de pe Pamant si de oriunde in Cosmosul asta infinit ,unei entitati universale fara de cusur si resentimente vis a vis de orice nucleu al Creatiei Sale. De ce ar cere un Creator - Mama ceva atat de dramatic precum un sacrificiu ?! De ce ar conditiona existenta unora de sacrificiul altora ?!
Si asa gandind si tot cautand in sertarul cu optiuni, nu am reusit ca vad mai departe de a exista fara sacrificiu.A respira si a te bucura de viata ca de un dar. Asta e idealul la care tind, desii optimista fiind , stiu ca ma absoarbe "civilizatia" si cotidianul .Si uit sa exist , sa respir , sa ma bucur....
De ce trebuie sa se sacrifice cineva pentru o cauza...sau pentru un crez, o religie ? De ce si cine ii da dreptul sa-si sacrifice corpul , un ideal sau o viata .Niciuna din astea nu-i apartin!! Nici corpul....nici viata si nici aspiratia.Pana si idealul este o revelatie din astral, divina , transmisa sau perceputa.Nici macar un ideal nu avem dreptul sa sacrificam.
M-am intrebat adesea , in momentele cand mintea mea isi graieste sie insasi , daca nu cumva este o forma de satisfacere a orgoliului ,sacrificiul ca act in sine. Daca nu cumva este o iluzie, o orbire . Pentru ca parcursul nostru prin viata pamanteana e un " contract" cu spiritul mama al fiecaruia .De ce si-ar maltrata cineva corpul spiritul / energetic / eteric cu buna stiinta ?! Pentru salvarea cui? Cei ce pacatuiesc nu vor intelege sacrificiul , pacatul nu e absolvit , persista si sacrificiul nu rezolva nimic.
Toata povestea asta cu sacrificiul mi se pare fara fundament .
Si mi-a aparut fractual o parte dintr-o lectura parcursa pe net despre asceti, care suna cam asa :
" RENUNTAREA TACUTA A ASCETULUI CARE RESPINGE BETIA VANITOASA GENERATA DE IDEEA SACRIFICIULUI , INCHIDE RITUL "
Pentru ca EL , ascetul , nu se mai raporteaza deja la omenire .El a gasit canalul direct spre Creator si a aruncat carjele neputintei . El s-a identificat deja cu Creatia si s a armonizat deopotriva. Pamantul e doar casa in care va sta pana la iluminare . Lumea e inchisoarea lui. Si ceva careia nu i mai apartine .Ascetul nu se va sacrifica niciodata. Ascetul doar va exista. Si va astepta trecerea.
Toate religiile , dogmele si cutumele , traditiile si obiceiurile , societatile si organizatiile si tot ce ne strange in lantul asta vicios al presupusei existente civilizate , sunt "apocalipsa" sufletului uman. Picatura chinezeasca cu care suntem suprimati secunda de secunda.
Si indoctrinarea conform careia trebuie sa ne temem de un anume Dumnezeu si sa ne ploconim unui anume Isus , gratie sacrificiului sau ,este o interfata a minciunii .
Nu trebuie sa ne temem de nimic ! Nu trebuie sa sacrificam nimic ! Nu datoram decat o existenta personala frumoasa si sanatoasa spiritual , prin care sa ajutam Creatia sa se sublimeze.
Asta mi-e Crezul si cu El merg inainte !
Asta mi-e Crezul si cu El merg inainte !
